Acesta este albumul unei expediții prin ținuturile Vrancei „organizate” cu scopul de a descoperi posibilele trasee de legătură între Greșu și Lunca Jariștei, abordabile chiar și de vehicule mai puțin dotate tehnic pentru drumurile așa numite auto-forestiere.
Fotografiile însoțesc povestea expediției începută odată cu sosirea în Comandău, apoi o urmăresc de-a lungul celor două zile minunate în încercarea de a găsi legături și căi de acces cu drumuri pe care să le poată parcurge și alte echipaje aflate în posesia vehiculelor cu tracțiune integrală dar fără modificări tehnice deosebite, sau cum am inceput sa-l numim, turul ”România fără rovignetă”.
Pe scurt, drumul nostru a urcat până pe Vf.Lăcăuți de unde am continuat explorarea pe sub Vf. Goru pe Valea Mordanu, am campat pe pârâul Zăbăluța, la intersecția drumurilor de pas ce leagă Lăcăuțiul de Șindrilița, apoi ne-am continuat traseul pe drumul ce face legătura cu Șaua Poienița și coboară spre forestierul din Valea râului Putna.
Partea a doua a expediției a avut ca destinație găsirea unui traseu alternativ de legătură între Greșu și Comandau pe care l-am început cu urcarea spre poiana Hartanu pe un fost drum de exploatare abandonat de câțiva ani si folosit în prezent numai de păstorii locului, ce se desparte spre dreapta din forestierul de pe Valea Ostogului . Odată ajunși sus în poiană, udați din belșug atat noi cât și traseul de ploaia apărută din senin (nu este figura de stil, deasupra noastra chiar se vedea cerul albastru), am urmat traseul turistic marcat cu dungă roșie spre poarta Vântului și Lăcăuți în speranța că vom găsi o legătură alternativă de întoarcere spre locul începerii expediției noastre.
Speranțele ne-au fost puternic alimentate de un grup de enduriști și întărite de ciobanii din partea locului care ne-au trimis cu încredere spre Comandau.
Undeva în firul evenimentelor cu siguranță s-a strecurat o eroare de orientare pentru că am nimerit pe drumuri, (nu am gasit alt termen) unde pilotii de TAF isi exersează îndemânarea în a nu răsturna vehiculele lor încălțate cu roti de 56″ asortate cu lanțuri pe măsură.
Ca prin minune am scapat doar cu mici „rani” ale acareturilor din dotare si cu ego-ul usor sifonat, dar o problemă tehnică minoră, care ne-a consumat cam 2 ore si jumătate pentru rezolvare până am reușit să aducem JK-ul pe loc drept, ne-a forțat să părăsim prematur traseul undeva pe forestierul din Valea Ghelinței către localitatea cu același nume.
Ca orice film cu „hepiending” unde întotdeauna „Bee Nilly învinge”, soarele ne-a oferit un fundal minunat pentru distribuția de final în care staruri au fost, intr-o ordine aleatoare, Dracon , Vlad, Alex, George și Andi care au dublat în limba română vocile personajelor cu aceleași nume.